Adrian Mutu se află în Emiratele Arabe Unite și a acceptat un interviu înainte de aniversarea de azi. Antrenează, încă, formația Al Wahda (tineret), îi este dor de casă și nu poate concepe o zi fără să discute sau să se uite la un meci de fotbal. Dacă în urmă cu ceva timp părea un tip taciturn și introvertit, l-am regăsit pe Mutu relaxat și jovial, dispus la glume. Poate și pentru că acum, uitându-se în urmă, la o cifră aniversară, are cu ce să se mândrească: multe goluri și mulți copii. Ceea ce este încântător.
Prosport: La mulți ani! Ce amintiri ai de ziua ta, atunci când erai copil? Adrian Mutu: Mulțumesc! Nu am prea multe… Viața mea a fost fotbalul! La 6 ani, cu prietenii de la bloc. Au venit acasă la mine și a fost tămbălău mare (râde)… La 8 ani eram într-un turneu la Deva, aici parcă văd acum. Știu că eram într-o cameră de hotel alături de Dani Coman, Rică Neaga, Alin Chița… și alții. La 14 ani în sufragerie la Pitești, tot așa zăpăceală mare, în rest prin cantonamente. Sincer să fiu nu prea îmi place ziua mea. Poate pentru că am fost plecat, n-am primit multe cadouri… Nu știu ce să zic.
Ce-ți dorești la această aniversare? Sănătate, fericire și succes profesional. Trei lucruri. Iar cadourile sunt copiii. Nu-mi doresc cadouri, deja le am.
Pe 13 iunie va fi meciul de retragere la Cluj. Aștepți cu nerăbdare acest eveniment? Da… Vor fi fotbaliști mari și cred că vor fi mari emoții. Voi avea cîteva surpize mari, fotbaliști imenși. Evenimentul e în Sports Festival, la Cluj-Napoca, unde vor intra pe teren prieteni şi foşti coechipieri de-ai mei. Deocamdată vă țin în suspans!
Mai puteai să joci. Nu regreți? Aș mai fi vrut, dar era greu. Mă dor genunchii rău chiar și acum. Nu știu dacă e de la menisc sau de la cartilaje. Fac injecții aproape zilnic. E dificil, dar sper să nu ajung la operație. Din punct de vedere muscular nu am avut probleme în carieră, dar cu genunchii în ultimii ani… La Petrolul m-am accidentat ultima oară, culmea, la un antrenament în care m-a lovit un coechipier… M-am relaxat la o fază, am lăsat piciorul moale și m-am lovit aiurea.
Cu cine petreci ziua de naștere? Cu familia și o pereche de fini. Anul trecut am avut în vizită două familii de fini…
Păi câți fini ai? Mulți! Dar nu vin toți aici! Am antrenament, apoi seara vom ieși la un restaurant să bem un pahar de vin și să mâncăm ceva.
Ai o nostalgie pentru echipa națională când vezi un meci în direct? Normal. iar când echipa e în dificultate mă enervez și mă consum foarte tare. Sper să mă și bucur cât de curând.
Visezi că mai joci la națională? Nu prea visez noaptea, ziua îmi mai imaginez situații. Poate pentru că sunt ocupat toată ziua cu fotbalul, iar noaptea mă relaxez. În general, nu visez nimic!
La ce oră te trezești? La 7. Până la 9 îmi fac ordine în minte, pregătesc ziua, antrenamentele și tot ce am de realizat. Am învățat de la un Life Coach cum trebuie să-mi organizez timpul și îmi merge foarte bine.
Câte monitoare pe care să vezi meciuri ai în cameră? Niciunul. Mă uit în living. Am televizoare cu computer, opresc când vreau meciurile și le analizez. Urmăresc Anglia, Spania și Italia, iar în Germania doar Bayern Munchen și Borussia Dortmund. Mă fascinează relația dintre antrenor și jucătorii importanți, e important cum reușesc să gestioneze această relație marii tehnicieni.
Cât contează antrenorul la o echipă în opinia ta? Depinde. Eu cred că la ora actuală toți antrenorii sunt bine pregătiți. Diferența se face din punct de vedere psihologic: cum capacitezi fotbaliștii să-ți respecte sarcinile de joc și să joace bine. Sunt fascinat de asta și urmăresc foarte atent ce se întâmplă.
Cu cine ții legătura dintre antrenorii cu nume? Săptămânal vorbesc la telefon cu Cesare Prandelli, de asemenea comunic des cu Marco Giampaolo, Maurizio Sarri, Guardiola și Lippi.
Cu Mourinho, nu? Nu ai telefonul lui, ți-l facem noi rost… (râde) O să discut și cu el, nu am resentimente.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER